cobur
/koˈbur/Etimologie
Din turcă kubur. Confer ucraineană, bulgară кобур (kobur).
Definiții
- (pop.) toc de piele atârnat de șa, în care se purta de obicei pistolul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cobur | coburi |
| genitiv-dativ | coburului | coburilor |
| vocativ | coburule | coburilor |
| articulat | coburul | coburii |