cobilă
/ko'bi.lə/Etimologie
Din slavă (veche) kobyla.
Definiții
- suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum.
- scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cobilă | cobile |
| genitiv-dativ | cobilei | cobilelor |
| vocativ | cobilă | cobilelor |
| articulat | cobila | cobilele |