cobalt
/koˈbalt/Etimologie
Din franceză cobalt < germană Kobalt.
Definiții
- (chim.) element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc, cu numărul atomic 27 și simbolul Co.
- (spec.) vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cobalt | — |
| genitiv-dativ | cobaltului | — |
| vocativ | cobaltule | — |
| articulat | cobaltul | — |