coarticulație
/ko.ar.ti.kuˈla.ʦi.e/Etimologie
Din franceză co-articulation.
Definiții
- (fon.) începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coarticulație | coarticulații |
| genitiv-dativ | coarticulației | coarticulațiilor |
| vocativ | coarticulație | coarticulațiilor |
| articulat | coarticulația | coarticulațiile |