coamă
/'ko̯a.mə/Etimologie
Din latină coma.
Definiții
- păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale.
- păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat.
- (fig.) frunziș des din vârful coroanei arborilor.
- culme prelungită de deal sau de munte; creastă.
- partea de deasupra, orizontală, a unui zid.
- linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coamă | coame |
| genitiv-dativ | coamei | coamelor |
| vocativ | coamă | coamelor |
| articulat | coama | coamele |