coacervație
/ko.a.ʧer'va.ʦi.e/Etimologie
Din franceză coacervation.
Definiții
- (chim., fiz.) stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coacervație | — |
| genitiv-dativ | coacervației | — |
| vocativ | coacervație | — |
| articulat | coacervația | — |