coacăză
/'ko̯a.kə.zə/Etimologie
Cuvânt autohton sau din latină *coccum.
Definiții
- fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară.
Exemple
- Mănâncă coacăze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coacăză | coacăze |
| genitiv-dativ | coacăzei | coacăzelor |
| vocativ | coacăzo | coacăzelor |
| articulat | coacăza | coacăzele |
Sinonime: (reg.) dârmoz, drimoc, răzăchie, ribizli, rozinchină, strugurași (pl.), strugurei (pl.), strugure-spinos, (Bucov.) păltinele (pl.), (Mold. și Bucov.) pomușoară