← înapoi la căutare

coabitație

/ko.a.bi'ta.ʦi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză cohabitation.

Definiții

  1. (jur.) coabitare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcoabitațiecoabitații
genitiv-dativcoabitațieicoabitațiilor
vocativcoabitațiecoabitațiilor
articulatcoabitațiacoabitațiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică