coabita
/ko.a.biˈta/Etimologie
Din franceză cohabiter < latină cohabitare.
Definiții
- (v.intranz.) (jur.) a locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | coabita | coabitau |
Din franceză cohabiter < latină cohabitare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | coabita | coabitau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică