coșuleț
/ko.ʃu'leʦ/Etimologie
Din coș + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui coș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coșuleț | coșulețe |
| genitiv-dativ | coșulețului | coșulețelor |
| vocativ | coșulețule | coșulețelor |
| articulat | coșulețul | coșulețele |