coșcovitură
/koʃ.ko.vi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) coșcovi + sufixul -tură.
Definiții
- rarcoșcoveală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coșcovitură | coșcovituri |
| genitiv-dativ | coșcoviturii | coșcoviturilor |
| vocativ | coșcovitură | coșcoviturilor |
| articulat | coșcovitura | coșcoviturile |