cnocaut
/ˈknok.awt/Etimologie
Din franceză, engleză knockout. Scris cnocaut este în prezent ieșit din uz, normele și uzul recomandând varianta originală knockoutDOOM3, 2001, p. 683.
Definiții
- scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cnocaut | cnocauturi |
| genitiv-dativ | cnocautului | cnocauturilor |
| vocativ | cnocautule | cnocauturilor |
| articulat | cnocautul | cnocauturile |