cneaz
/kne̯az/Etimologie
Din slavă (veche) кънѧзь (kŭnęzĭ, „prinț”), care provine din proto-slavă *kъnędzь („prinț”) < proto-germanică *kuningaz. Al doilea sens a fost influențat de rusă князь (knjazʹ) și ucraineană князь (knjazʹ). Este dublet al lui chinez.
Definiții
- (ist.) conducător al unui cnezat.
- (ist.) prinț rus.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cneaz | cneji |
| genitiv-dativ | cneazului | cnejilor |
| vocativ | cneazule | cnejilor |
| articulat | cneazul | cnejii |