clătitul
/kləˈti.tul/Etimologie
Din clătit.
Definiții
- forma de singular articulat pentru clătit.
Din clătit.
Din a clăti.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clătit | clătite |
| genitiv-dativ | clătitului | clătitelor |
| vocativ | clătitule | clătitelor |
| articulat | clătitul | clătitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică