clătit
/klə'tit/Etimologie
Din a clăti.
Definiții
- clătire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clătit | clătite |
| genitiv-dativ | clătitului | clătitelor |
| vocativ | clătitule | clătitelor |
| articulat | clătitul | clătitele |
Din a clăti.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clătit | clătite |
| genitiv-dativ | clătitului | clătitelor |
| vocativ | clătitule | clătitelor |
| articulat | clătitul | clătitele |
Din a clăti.
Din slavă klatiti („a scutura”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clătea | clăteau |
Sinonime: 1: limpezi, (reg.) clătări, (prin sudul Transilv.) stropoli, 1: clătina, 2: mișca; izbi, 3: cutremura, scutura, zdruncina, zgudui, 4: balansa, legăna, oscila, pendula
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică