clătina
/klə.tiˈna/Etimologie
Din clăti.
Definiții
- (v.tranz., refl. și intranz.) a (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și în alta; a (se) legăna; a (se) agita (ușor).
- (v.refl.) a șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.).
- (fig.) a fi într-o situație critică, nesigură.
- (v.tranz. și refl.) a (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti.
Exemple
- Își clatină trupul.
- Nu se clatină nici o frunză.
- Mi-a clătinat vechile convingeri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clătina | clătinau |
Sinonime: 1: balansa, (se) mlădia, agita, (se) mișca, (înv. și pop.) (se) muta, 2: bălăbăni, împletici, 3: (fig.) zdruncina, 4: cutremura, zgâlțâi, zgudui