clăiță
/klə'i.ʦə/Etimologie
Din claie + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui claie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clăiță | clăițe |
| genitiv-dativ | clăiței | clăițelor |
| vocativ | clăiță | clăițelor |
| articulat | clăița | clăițele |
Din claie + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clăiță | clăițe |
| genitiv-dativ | clăiței | clăițelor |
| vocativ | clăiță | clăițelor |
| articulat | clăița | clăițele |
Din claie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clăea | clăeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică