clăcușoară
/klə.ku'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din clacă + sufixul -ușoară.
Definiții
- diminutiv al lui clacă; (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clăcușoară | clăcușoare |
| genitiv-dativ | clăcușoarei | clăcușoarelor |
| vocativ | clăcușoară | clăcușoarelor |
| articulat | clăcușoara | clăcușoarele |