← înapoi la căutare

clăbucul

/kləˈbu.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din clăbuc.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru clăbuc.

clăbuc

/kləˈbuk/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bulgară клабук (klabuk). Confer sârbo-croată klobuk.

Definiții

  1. spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
  2. spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
  3. salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
  4. sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
  5. (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclăbucclăbuci
genitiv-dativclăbuculuiclăbucilor
vocativclăbuculeclăbucilor
articulatclăbuculclăbucii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică