clucer
/kluˈʧer/Etimologie
Din slavă (veche) kliučiari („chelar”).
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clucer | cluceri |
| genitiv-dativ | clucerului | clucerilor |
| vocativ | clucerule | clucerilor |
| articulat | clucerul | clucerii |