clorul
/ˈklo.rul/Etimologie
Din clor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru clor.
clor
/klor/Etimologie
Din franceză chlore.
Definiții
- (chim.) element chimic, gazos de culoare galbenă-verzuie, cu un miros foarte puternic, sufocant și toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industrie, cu numărul atomic 17 și simbolul Cl.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clor | — |
| genitiv-dativ | clorului | — |
| vocativ | clorule | — |
| articulat | clorul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică