cloropicrină
/klo.ro.pi'kri.nə/Etimologie
Din franceză chloropicrine.
Definiții
- substanță toxică de luptă cu efect sufocant și lacrimogen.
- lichid toxic cu miros înțepător folosit pentru deratizare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cloropicrină | — |
| genitiv-dativ | cloropicrinei | — |
| vocativ | cloropicrină | — |
| articulat | cloropicrina | — |