clorat
/klo'rat/Etimologie
Din franceză chlorate, germană Chlorat.
Definiții
- sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clorat | clorați |
| genitiv-dativ | cloratului | cloraților |
| vocativ | cloratule | cloraților |
| articulat | cloratul | clorații |