← înapoi la căutare

clopoțelul

/klo.poˈʦe.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din clopoțel.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru clopoțel.

clopoțel

/klo.po'ʦel/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din clopot + sufixul -el.

Definiții

  1. diminutiv al lui clopot; (spec.) clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale.
  2. (bot.) (Campanula) (la pl.) nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot.

Exemple

  • Sună clopoțeii la școală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclopoțelclopoței
genitiv-dativclopoțeluluiclopoțeilor
vocativclopoțeluleclopoțeilor
articulatclopoțelulclopoțeii

Sinonime: 1: (prin Ban.) zvonișor, zvoniț, (înv.) timbru, 2: (bot.) campanulă, (livr.) campanule (pl.), (reg.) baraboi, bănișori (pl.), clopotul-caprei, cupa-oii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică