← înapoi la căutare

clopotar

/klo.po'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din clopot + sufixul -ar.

Definiții

  1. persoană care trage clopotele la biserică.
  2. persoană specializată în fabricarea clopotelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclopotarclopotari
genitiv-dativclopotaruluiclopotarilor
vocativclopotaruleclopotarilor
articulatclopotarulclopotarii

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică