cloncăni
/klon.kə'ni/Etimologie
Din clonc + sufixul -ăni.
Definiții
- (v.intranz.) (despre unele păsări, mai ales despre cloști) a scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cloncănea | cloncăneau |
cloncănit
/klon.kə'nit/Etimologie
Din a cloncăni.
Definiții
- faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cloncănit | — |
| genitiv-dativ | cloncănitului | — |
| vocativ | cloncănitule | — |
| articulat | cloncănitul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică