cloncănire
/klon.kə'ni.re/Etimologie
Din a cloncăni.
Definiții
- acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cloncănire | cloncăniri |
| genitiv-dativ | cloncănirii | cloncănirilor |
| vocativ | cloncănire | cloncănirilor |
| articulat | cloncănirea | cloncănirile |