clocoțel
/klo.ko'ʦel/Etimologie
Confer clocot.
Definiții
- (bot.) (Clematis integrifolia) plantă erbacee cu flori mari, albastre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clocoțel | clocoței |
| genitiv-dativ | clocoțelului | clocoțeilor |
| vocativ | clocoțelule | clocoțeilor |
| articulat | clocoțelul | clocoțeii |
Sinonime: (bot.) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă