clocitoare
/klo.ʧi'to̯a.re/Etimologie
Din a cloci + sufixul -toare.
Definiții
- (despre păsări) care clocește, bună de clocit.
Din a cloci + sufixul -toare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clocitoare | clocitori |
| genitiv-dativ | clocitorii | clocitorilor |
| vocativ | clocitoare | clocitorilor |
| articulat | clocitoarea | clocitorile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică