cloanță
/'klo̯an.ʦə/Etimologie
Confer clonț.
Definiții
- (pop.) babă urâtă, fără dinți, rea.
- (fam., peior.) gură (considerată ca organ al vorbirii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cloanță | cloanțe |
| genitiv-dativ | cloanței | cloanțelor |
| vocativ | cloanță | cloanțelor |
| articulat | cloanța | cloanțele |