cloacă
/'klo̯a.kə/Etimologie
Din latină cloaca, franceză cloaque.
Definiții
- canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș.
- (adesea fig.) băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării.
- cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cloacă | cloace |
| genitiv-dativ | cloacei | cloacelor |
| vocativ | cloacă | cloacelor |
| articulat | cloaca | cloacele |