cloț
/kloʦ/Etimologie
Din germană Klotz.
Definiții
- spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cloț | cloțuri |
| genitiv-dativ | cloțului | cloțurilor |
| vocativ | cloțule | cloțurilor |
| articulat | cloțul | cloțurile |