clipoceală
/kli.po'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din a clipoci + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a clipoci; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire, clipocit.
- (reg.) faptul de a clipoci; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolența, clipocire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clipoceală | clipoceli |
| genitiv-dativ | clipocelii | clipocelilor |
| vocativ | clipoceală | clipocelilor |
| articulat | clipoceala | clipocelile |