climacteriu
/kli.makˈte.ri.u/Etimologie
Din germană Klimakterium < greacă antică κλιμακτήρ (klimaktḗr).
Definiții
- perioadă care marchează sfârșitul maturității unei persoane și care se caracterizează printr-un ansamblu de modificări fiziologice, funcționale și psihice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | climacteriu | climacterii |
| genitiv-dativ | climacteriului | climacteriilor |
| vocativ | climacteriule | climacteriilor |
| articulat | climacteriul | climacteriile |