clientă
/kli'en.tə/Etimologie
Din client.
Definiții
- persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
- persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
- (în antichitatea romană) plebee fără drepturi depline, dependentă de un patrician și protejată de acesta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clientă | cliente |
| genitiv-dativ | clientei | clientelor |
| vocativ | cliento | clientelor |
| articulat | clienta | clientele |