client
/kli'ent/Etimologie
Din franceză client < latină cliens, clientis.
Definiții
- persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
- persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
- (în antichitatea romană) plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | client | clienți |
| genitiv-dativ | clientului | clienților |
| vocativ | clientule | clienților |
| articulat | clientul | clienții |