cleveteală
/kle.ve'te̯a.lə/Etimologie
Din a cleveti + sufixul eală.
Definiții
- (pop. și fam.) bârfeală, calomnie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cleveteală | cleveteli |
| genitiv-dativ | clevetelii | clevetelilor |
| vocativ | cleveteală | clevetelilor |
| articulat | cleveteala | clevetelile |