clevetă
/kle've.tə/Etimologie
Din slavă (veche) kleveta.
Definiții
- (înv.) clevetire, calomnie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clevetă | clevete |
| genitiv-dativ | clevetei | clevetelor |
| vocativ | clevetă | clevetelor |
| articulat | cleveta | clevetele |
Din slavă (veche) kleveta.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clevetă | clevete |
| genitiv-dativ | clevetei | clevetelor |
| vocativ | clevetă | clevetelor |
| articulat | cleveta | clevetele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică