cleric
/'kle.rik/Etimologie
Din latină clericus.
Definiții
- membru al clerului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cleric | clerici |
| genitiv-dativ | clericului | clericilor |
| vocativ | clericule | clericilor |
| articulat | clericul | clericii |
Din latină clericus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cleric | clerici |
| genitiv-dativ | clericului | clericilor |
| vocativ | clericule | clericilor |
| articulat | clericul | clericii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică