clenci

Etimologie

Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu slavă (veche) *ključĭ („cheie”); Capidan, Dacor., III, 1008, cu bulgară klečka („așchie”) și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bulgară клинч (klinče) („cui de potcoavă”).

Definiții

1. (pop.) creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte.
2. fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului.
3. (fig.) pricină, motiv (de ceartă).
4. sens ascuns; tâlc, dedesubt.

Declinare