clempuș
/klemˈpuʃ/Etimologie
Din cleampă + sufixul -uș.
Definiții
- bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clempuș | clempușuri |
| genitiv-dativ | clempușului | clempușurilor |
| vocativ | clempușule | clempușurilor |
| articulat | clempușul | clempușurile |