clemență
/kle'men.ʦə/Etimologie
Din latină clementia, franceză clémence.
Definiții
- (livr.) indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clemență | clemențe |
| genitiv-dativ | clemenței | clemențelor |
| vocativ | clemență | clemențelor |
| articulat | clemența | clemențele |