← înapoi la căutare

clefăi

/kle.fə'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Formație onomatopeică.

Definiții

  1. a mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti.
  2. (v.intranz.) a deschide și a închide gura plescăind.
  3. (v.intranz.) (fig.) a vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele.
  4. (v.intranz.) a produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi.

Declinare

CazSingularPlural
verbclefăeaclefăeau

clefăit

/kle.fə'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a clefăi.

Definiții

  1. faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclefăitclefăituri
genitiv-dativclefăituluiclefăiturilor
vocativclefăituleclefăiturilor
articulatclefăitulclefăiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică