clefăi
/kle.fə'i/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- a mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti.
- (v.intranz.) a deschide și a închide gura plescăind.
- (v.intranz.) (fig.) a vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele.
- (v.intranz.) a produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clefăea | clefăeau |