claviatură
/kla.vjaˈtu.rə/Etimologie
Din germană Klaviatur.
Definiții
- totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc.
- totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | claviatură | claviaturi |
| genitiv-dativ | claviaturii | claviaturilor |
| vocativ | claviatură | claviaturilor |
| articulat | claviatura | claviaturile |