clasicism
/kla.si'ʧism/Etimologie
Din franceză classicisme.
Definiții
- ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc.
- curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate.
- perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clasicism | — |
| genitiv-dativ | clasicismului | — |
| vocativ | clasicismule | — |
| articulat | clasicismul | — |