claritate
/kla.riˈta.te/Etimologie
Din latină claritas, claritatis, franceză clarté.
Definiții
- însușirea unor obiecte de a fi clare; limpezime, puritate.
- calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis.
- calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | claritate | — |
| genitiv-dativ | clarității | — |
| vocativ | claritate | — |
| articulat | claritatea | — |