clampă
/'klam.pə/Etimologie
Din a clămpăni (derivat regresiv).
Definiții
- (reg.) clanță.
- limbă de metal care se reazemă pe clempuș pentru a închide ușa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clampă | clampe |
| genitiv-dativ | clampei | clampelor |
| vocativ | clampă | clampelor |
| articulat | clampa | clampele |