← înapoi la căutare

clama

/kla'ma/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză clamer.

Definiții

  1. (v.intranz.) (livr.) a se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare.

Declinare

CazSingularPlural
verbclamaclamau

clamă

/'kla.mə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din germană Klammer.

Definiții

  1. piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclamăclame
genitiv-dativclameiclamelor
vocativclamăclamelor
articulatclamaclamele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică