clacaj
/kla'kaʒ/Etimologie
Din franceză claquage.
Definiții
- faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clacaj | clacaje |
| genitiv-dativ | clacajului | clacajelor |
| vocativ | clacajule | clacajelor |
| articulat | clacajul | clacajele |